Ucraina și Federația Rusă sunt de acord că este timpul să se oprească, deoarece ciclonul Trump a lovit în sfârșit războiul. Cu conversațiile sale telefonice cu Putin și Zelensky din această săptămână, noul președinte american ales a început, în esență, discuțiile de „pace” pe care le solicitase în timpul campaniei sale electorale victorioase. Să spun adevărul, el promisese pentru a pune capăt acelui război sângeros într-o singură zi. În realitate, va trebui să așteptăm săptămâni, dacă nu luni pentru a ajunge la un acord.
Dar în ce condiții? Cine a câștigat?
Putin ar putea spune că a câștigat dacă a atins toate sau majoritatea obiectivelor pe care le-a declarat de la început: căderea guvernului Zelensky, neutralitatea deplină a Ucrainei, anexarea teritoriilor ucrainene, corespunzătoare a patru regiuni de la nord de Crimeea, la Federație în vederea securizării peninsulei și încetarea sancțiunilor economice. Pentru Ucraina ar fi vorba de recâștigarea tuturor teritoriilor ocupate de Moscova din 2014, de a fi liber să adere la Uniunea Europeană și de a obține asigurări cu privire la securitatea acesteia prin aderarea la NATO.
Să spunem asta imediat Este puțin probabil ca cei doi concurenți să-și poată atinge toate obiectivele declarate.
Ambii au cărți de jucat, dar mulți dintre cei aflați în mâinile ucrainene depind de aliații săi. Mai mult, în această etapă a conflictului, Kievul se află în defensivă și continuă să fie atacată pe întreg teritoriul său.
Rușii au și slăbiciuni, deși au început negocierile dintr-o poziție de avantaj derivată din progresul actual al operațiunilor militare care îi văd cu inițiativa în mână: nu au cucerit în totalitate cele patru regiuni din sudul Ucrainei, pierd zilnic sute de vehicule de luptă și până la o mie de soldați, nu sunt în stare să oprească atacurile asupra patriei lor și suferă multe distrugeri de combustibil, distrugeri de combustibili ucraineni dintr-o economie care prezintă indicatori foarte îngrijoratori (date oficiale, care ar putea fi și mai rele) precum inflația care se deplasează în mod constant la 10% de luni de zile și dobânzi peste 20%, ca să numim doar câteva.
Nu știm ce vor produce negocierile. Multe vor depinde de atitudinea Statelor Unite, care are în mâini două cărți importante cu care să exercite o presiune foarte mare asupra ambelor.
Ar putea înceta sprijinul său militar pentru Ucraina și, după cum au declarat deja mai mulți oficiali americani, să împiedice cel puțin temporar aderarea la NATO. Dimpotrivă, Rusia ar putea fi afectată de o posibilă continuare a ajutorului pentru Kiev (chiar dacă nu este gratuit, primindu-și în schimb pământurile rare) sau de înăsprirea sancțiunilor economice.
Va fi o pace adevărată?
Toată lumea cere un acord care să ducă la a pace durabilă, dar asta ar însemna acceptarea unor compromisuri foarte grele pe care nici Ucraina, nici oligarhii ruși nu le-ar accepta de bunăvoie. Prin urmare, este mai probabil să ajungem la a armistiţiu, lăsând vremurilor viitoare acordurile referitoare la teritoriile cucerite de Federația Rusă (care au fost, și în conformitate cu dreptul internațional rămân, ucrainene). Nici măcar nu poate fi exclus ca luptele să continue.
Și Europa?
Uniunea Europeană, în principal datorită structurii sale de Guvernanță sistemul actual, care permite și țărilor mai mici să aibă dreptul de veto, trece printr-o perioadă de slăbiciune intrinsecă.
Pentru a depăși acest lucru impas și pentru a echilibra noua politică asertivă a SUA, guvernele Franței, Germaniei, Italiei, Spaniei, Poloniei și Regatului Unit, în ultimele zile au semnat, împreună cu Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe și Securitate al Uniunii Europene, o declarație (Declarația de la Weimar) cu care spun că sunt gata să-și întărească sprijinul pentru Ucraina, angajându-se pentru independența, suveranitatea și integritatea teritorială a acesteia în fața războiului de agresiune al Rusiei.
Scopul, potrivit acestor țări, este realizarea a pace justă, deplină și de durată care garantează interesele Ucrainei și ale lor. Ei cer, de asemenea, ca Europa să participe la orice negocieri și să i se asigure Ucrainei garanții puternice de securitate, o condiție pe care o consideră necesară pentru securitatea transatlantică însăși.
Este o afirmație puternică, într-un anumit sens neașteptată, care încearcă să readucă Europa printre protagoniștii jocurilor în curs.
Trecerea de la cuvinte la fapte va fi adevărata provocare pentru Europa.
Zelensky aveva chiesto ai suoi alleati 200 mila soldati per fornire all’Ucraina le necessarie rassicurazioni in caso di congelamento del conflitto. Gli USA hanno dichiarato che non avrebbero schierato truppe in Ucraina e che l’adesione di Kyiv alla NATO non è al momento ipotizzabile. A questo punto qualcun altro deve assumersi l’onere e non può essere che l’Europa, possibilmente l’Unione Europea. Ma se non si riuscisse a raggiungere un’intesa tra i suoi paesi membri, potrebbe essere avviata un’iniziativa da parte di una coalizione di volenterosi come appunto quella del formato Weimar Plus.
Să spun adevărul, 200 de mii de soldați pare o cifră exagerată și, de asemenea, nesustenabilă în timp. Există deja armata ucraineană, în dificultate, dar neînvinsă, care în caz de încetare a ostilităților ar putea fi redusă cu până la jumătate din forțele sale, aducându-le la 150 de mii de soldați.
Adăugarea a încă 40-50 de soldați de către aliați ar putea fi suficientă pentru a asigura descurajarea necesară. Aceasta ar presupune desfășurarea permanentă a două sau trei divizii cu trei brigăzi sub ele, plus luptă și sprijin logistic. Dacă este necesar, aceste forțe ar trebui dublate prin eventual desfășurarea unuia sau a două corpuri de armată.
Sunt? Italia are un Comandament al Corpului de Armată (NRDC-IT), trei divizii și aproximativ zece brigăzi, cu un total de 60-70 de mii de militari în zona operațională. Deși rămâne clar că angajamentele actuale ale NATO și ONU vor trebui să fie îndeplinite în continuare (în special cu comanda NRDC-IT, o divizie și cel puțin trei brigăzi), ar rămâne disponibil un număr suficient de comenzi pentru a satisface, împreună cu ceilalți aliați, noile nevoi din Ucraina. Unele probleme ar putea apărea în Italia din cauza disponibilității soldaților, având în vedere angajamentele actuale și pe teritoriul național cu „Strade Sicure”. De aici și solicitarea șefului de stat major de a crește numărul personalului armatei cu câteva mii de unități pe lângă necesitatea de a începe crearea unui rezerva operațională.
Este timpul ca Europa (sau o parte din ea) să-și facă auzită vocea la nivel internațional, împreună cu Marea Britanie, într-o perioadă istorică în care jucătorii globali și regionali sunt din ce în ce mai aserți și dornici să urmeze o agendă expansionistă asezonată cu un puternic egoism. Inacțiunea europeană ar putea duce continentul nostru la irelevanță și declin. Ar trebui să evităm acest lucru, înfruntând cu curaj poverile și riscurile.
Foto: Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei / autor / X
