Coșmarul analiștilor geopolitici, pierdut între visul american și declin

Pentru a realiza o analiză, fie ea militară, politică sau economică, care să permită, în funcție de acțiunile subiecților implicați, să înțeleagă realitatea în cel mai corect mod și eventual să se ipotezeze din timp cele mai probabile evoluții ale acesteia, este necesar , în faza de informare preliminară și esențială, dobândesc elemente obiective, semnificative și de încredere care pot căpăta o valoare informativă. Dar cel al colecției filtrate de de date nu este singura abilitate necesara, este nevoie de capacitatea ulterioara de a le interpreta, evalua si procesa, transformandu-le in cele utile știri sa fie incasat, corect si coerent, pentru a obtine rezultate informații cu adevărat utilă pentru analiză. Scopul acestuia din urmă, repetăm ​​încă o dată¹, nu constă în a ghici previzibil ce se va întâmpla dar citind realitatea mai clar pentru a identifica apoi posibilele acțiuni și strategii ale protagoniștilor în teren, astfel încât să se poată elabora măsurile și contramăsurile operaționale, defensive sau ofensive necesare, funcționale urmăririi propriilor scopuri sau interese.

Această analiză, așadar, și nici aici nu ne este frică să ne repetăm, „pentru a fi un instrument util, trebuie neapărat să fie liber de condiționări ideologice și morale”², concentrându-ne hotărât pe ceea ce este și nu pe ceea ce ne-am dori să fie, cu excepția cazului în care este destinat cu intenție manipulativă, în mod deliberat să producă iluzii sau propagandăla. Aceasta ar trebui să fie o axiomă evidentă, mai ales în rândul analiștilor profesioniști, dar am văzut că în realitate, la fel ca în cazul evenimentelor în desfășurare în Ucraina, nu este un factor care să fie de la sine înțeles, nici măcar în fața repetatelor erori evidente care, inevitabil, sunt realizate grosolan³.

Pe scurt, în domeniul geopolitic, dar această abordare este valabilă pentru orice altă problemă/activitate atât de natură cognitivă, cât și practică (operațională), analiza, care Procesul de luare a deciziilor, ar trebui să fie o cale aseptică de raționament rațional, o disciplină care să ne permită să examinăm situația, prin identificarea prealabilă a tuturor aspectelor ei cantitative, pentru a determina logic, dintr-o serie de alternative comparate, cea mai bună cale de acțiune (Cercetare operațională), iau deciziile politice, economice și militare aferente, evaluând consecințele acestora pe termen scurt, mediu și lung.

Acest proces cognitiv, în analiza sa sistematică, este comparabilă cu o știință aplicată și ar părea, aparent, a fi exclusiv secvențială și liniară în logica sa de raționament, luând aproape un aspect de simplu calcul. Însă realitatea acțiunii umane, a indivizilor sau a grupurilor umane, nu este alcătuită doar din elemente cantitative, ci din forțe care se mișcă după alte logici decât raționalitatea absolută, nu doar oportunist-materială (homo economicus) dar etice, morale, spirituale, psihologice, emoționale și chiar sentimentale, până la cele comportamentale complet iraționale. Acestea sunt adesea cele care determină cu adevărat evenimentele.

Pentru identificarea și evaluarea lor există o altă capacitate cognitivă în joc, care este rar citată sau recunoscută, acela de a stabili sau de a vedea conexiuni și vederi diferite de procesul analitic liniar menționat anterior, o capacitate de percepție adesea intuitivă, rezultat al priceperii, sensibilității, abilității, experienței și cunoștințelor tehnice și culturale. A geniu care cu privire la nemăsurabilul intră în joc nu numai în faza de Cercetare operațională dar și, și poate mai presus de toate, în aceea a formării unei înțelegeri a realității și deci, pentru cei care trebuie, a deciziei. În schimb, la fel cum analiza este adesea contaminată de lipsa de onestitate intelectuală, din cauza condiționării politice sau a căutării unui consens convenabil și ușor, procesul rațional poate fi subminat de prejudecăți ideologice care trec cu vederea elementele necantitative. Una dintre cele mai răspândite este credința deterministă că totul, chiar și evenimentele cele mai aparent complexe, se mișcă în cele din urmă în esență în funcție de dinamica strict materială de natură economică. Acesta, în realitate, este unul simplu și convenabil simplificare interpretativă. Este o schematizare castratoare în cadrul căreia, prin forță, se încearcă încadrarea întregii evoluții fenomenologice a acțiunii umane, din care astăzi nu pot scăpa atât gândirea neoliberală, cât și cea derivată marxist, atestând în cele din urmă acest lucru, încă o dată, matricea natală comună. Această abordare ideologică de bază se traduce printr-o inadecvare substanțială în realizarea unei lecturi complete a realității și acțiunii umane, rezultând, în consecință, o incapacitate interpretativă care produce, operațional și economic, rezultate sociale dezastruoase și, din punct de vedere politic, aberații etice.

Capacitatea de a completa simbiotic elemente cantitative și necantitative nu este moștenirea tuturor. Cu toate acestea, punctual, acei factori aparent imateriali izbucnesc în istorie, toți greșit catalogați drept iraționali, care au capacitatea de a da evenimente bruște și neașteptate, deschizând scenarii greu de prezis care aruncă în criză o multitudine de analiști și „experți”.. Un exemplu foarte actual în acest sens incapacitatea de interpretare este subestimarea cauzelor care au dus la a doua alegere a lui Donald Trump ca președinte al Statelor Unite ale Americii.

Victoria lui Trump atestă, în primul rând, un nou capitol în lupta internă a societății americane, care în ultimii ani a devenit din ce în ce mai profund divizată, politic, ideologic și etnic.. Cu siguranță, o pondere enormă care a dus la înfrângerea Partidului Democrat se regăsește în factorii economici, derivați mai ales dintr-o politică neoliberală fără scrupule de globalizare, care au a deprimat bunăstarea și securitatea clasei de mijloc și a lovit puternic clasa muncitoare. Unul dintre cele mai evidente aspecte ale crizei muncii a fost dezindustrializarea bruscă care a transformat-o într-o „cintură de rugină” (centură de rugină) care a fost centura industrială puternică și mândră din nord-estul SUA. Dar a lui Trump este și victoria lui majoritate tăcută obosită de aroganța culturală acum evidentă a unora elită care dețin pârghiile de comunicare economică și culturală și dominația mass-media. Un set restrâns (stare profundă) care nu numai că și-a exprimat puterea încercând să influențeze orientările opiniei publice, prin utilizarea tuturor canalelor de comunicare, dar care treptat, pornind de la conceptul de punct de vedere politic corect, a dus la extrem, în numele apărării drepturilor prezumate, într-un mod din ce în ce mai intolerant și mai autoritar, impunerea modele de gândire unice și propriile sale derive ideologice (trezit, anulează cultura) pe o masă dominată și învinuită pentru însăși identitatea ei.

Principala axă a revoltei împotriva acestei stări de lucruri, pentru care Trump a acționat inteligent ca purtător de cuvânt, sub sloganul Să facem America din nou mare! (MAGA), este mai presus de toate generaționale și este alcătuită din acea grupă de vârstă care și-a trăit din plin copilăria sau prima tinerețe încă în cadrul modelului visului american, vis american, mândru că provin din asta stil de viață american care, după cel de-al Doilea Război Mondial, s-a impus întregii lumi ca fiind cea mai bună pentru omenire. O generație mândră de originile sale, fiică, la rândul ei, de mitul frontierei, acel vis de origine WASP (protestant alb anglo-saxon) care persistă în imaginarul colectiv american. O reprezentare care, împotriva oricărui pronostic, i-a împins și pe mulți membri ai minorităților etnice să se alăture lui Trump, întrucât acesta era modelul de viață pe care și ei sperau să-l atingă și nu pozițiile extravagante privind drepturile unei stângi progresiste din ce în ce mai extreme.

Nu mai puțin de impact a fost percepția că presiune migratorie schimbă ireversibil chipul etnic și cultural al SUA, punând sub semnul întrebării nu doar stilul de viață, ci și regulile de conviețuire și securitate.

Toate problemele pe care noul președinte le-a abordat imediat în discursul său de învestire, promițând că le va rezolva prin reînvierea visului american într-o nouă epocă de aur: Epoca de aur a Americii începe chiar acum (Epoca de aur a Americii începe chiar acum.) Nu întâmplător Trump a indicat ca obiectiv atingerea planetei Marte, ștergând praful în memoria colectivă cucerirea Lunii care a fost trăită simbolic, la sfârșitul anilor 60, ca expresie maximă a puterii SUA.

Multe dintre punctele de criză, în realitate, nu sunt doar rezultatul unor alegeri politice incorecte ale claselor conducătoare, ci și al contradicțiilor interne din ADN-ul foarte formativ al SUA. Prin urmare, dacă nu există o transformare profundă și poate imposibilă, chiar dacă reușim să le oprim temporar, ele vor reapari inevitabil din cauza acelorași scurtcircuite interne; de nonsens politic ideologic, precum apărarea societății multietnice a gheață de topire și dorința contemporană de a rămâne națiunea fundamental omogenă din punct de vedere cultural a părinților sau dorința de a se concentra pe bunăstarea internă, căutând coexistența internațională pașnică și, în același timp, pentru a o putea menține prin propriul sistem economic. dezvoltare, fiind nevoită să se proiecteze în exterior cu determinarea impunătoare a unei puteri imperial-coloniale.

Prin urmare, am avea nevoie de un e curajos reflecție radicală în acest sens dar foarte puțini „experți” sau analiști înțeleg necesitatea acesteia. În acest moment, visul relansat de Trump, memoria generațională a reînvierii recordurilor Americii în cei treizeci de ani care au urmat celui de-al Doilea Război Mondial, și declinul rezultat din alegerile politice și ideologice ale autoproclamaților progresiști ​​este mai puternic decât orice altă considerație și calcul. . După cum, de fapt, Trump a subliniat clar în discursul său: Declinul american s-a terminat! (Declinul american s-a terminat!) și din nou Spiritul frontierei este scris în inimile noastre. (Spiritul frontierei este scris în inimile noastre.) Cu siguranță, discursul inaugural din 20 ianuarie, cu valul său de mândrie dar și cu greutatea celor care speră în viitor și-au dat seama încotro merge prezentul, va rămâne o referință a acestei faze istorice a SUA..

Analiștii de diferite tipuri, de la geopolitici la cei economici, comentatorii și popularizatorii par în mare parte nedumeriți și așteaptă evenimente. Aceiași care nu au putut să înțeleagă fenomenul care se maturiza peste ocean, nefiind capabili sau dispuși să perceapă acele elemente al căror purtător de cuvânt era Trump, care în Cercetare operațională le-am putea defini ca imateriale sau necantitative.

În prezent în domeniul geopolitic există un sentiment de anticipare epocală a primelor mişcări ale noului preşedinte american. În special, pe scena internațională, criza ucraineană, criza din Orientul Mijlociu și conflictul cu China par să aștepte inițiativele lui Trump în timp ce perioada Biden s-a încheiat, printre ceea ce mulți au considerat provocări improvizate și încercări neconcludente de escaladare a războiului .

Referirea lui Trump la cel de-al 25-lea președinte al SUA, William McKinley, ales în 1896 și 1900, caracterizat prin politica sa protecționistă de expansionism colonial (Puerto Rico, Filipine și Guam), cu războiul împotriva Spaniei și anexarea Hawaii dar și pentru acordurile internaționale atente, s-ar părea nu întâmplător dacă adăugați la declarațiile sale anterioare privind tarifele și zona continentală americană (Canada, Groenlanda, Panama și Mexic). Dar, au observat mulți, McKinley aruncă o umbră și asupra președinției sale, deoarece a fost asasinat, în 1901, de un extremist de stânga.

În orice caz, SUA va fi nevoită, ne place sau nu, să caute noi echilibre în domeniul geopolitic, în timp ce se conturează noi și neașteptate polarizări ale statelor și se schițează modele alternative de dezvoltare economică și de relații internaționale. În acest sens, China și Rusia par a fi mai rapide și mai flexibile în adaptarea și oferirea de posibilități în căutarea de noi parteneri în domeniul internațional în timp ce Statele Unite, tot prin declarațiile de intenție ale lui Trump, par mai orientate spre a profita cel mai mare de cei care sunt oficial aliații săi istorici, subliniindu-și fără a le scăpa rolul satelit și subordonat.. Dar Europa nu este nouă în acest sens.

Cu toate acestea, prognoza trampiană revizuire a relațiilor comerciale și militare, cu redefinirea rolului NATO, ar putea oferi Europei acest lucru.stimulent pentru a începe relansarea economiei, abandonarea modelului ultra globalist, reindustrializare, protejarea producției și stabilirea de relații comerciale și de aprovizionare cu energie în funcție de propriul interes și, în final, în domeniul militar, începerea a concepe o apărare comună serioasă.. În momentul de față, însă, Europa, atât ca unitate, cât și în expresiile ei individuale, pare încă o dată să fie incapabil să întreprindă o politică internă și internațională decisivă care să-și urmărească propriile interese în așteptarea pasivă a evenimentelor decise în exterior.