Criza august-septembrie1 - a culminat cu demiterea fostului guvernator al Băncii Centrale Al-Kabir și închiderea principalelor câmpuri petroliere - a implicat principalele instituții financiare ale țării (Banca Centrală Libiană și Corporation National Oil). Întrucât acestea din urmă sunt singurele instituții (a)politice care joacă un rol de legătură între Occident și Est, integritatea acordurilor de încetare a focului de la Geneva din 2020 și a acordurilor ulterioare din 2022 privind distribuția veniturilor din petrol risca să dispară.
Impasul a fost rezolvat doar datorită medierii UNSMIL2, Misiunea Națiunilor Unite pentru Libia.
Din 2 octombrie, Libia are un nou guvernator al Băncii Centrale, Naji Mohamed Issa Belqasem, în timp ce câmpurile petroliere din Sharara, El Feel și Es-Sider au revenit la capacitate maximă.3 iar extracția zilnică de „aur negru” a atins niveluri nemaivăzute de zece ani4 atât de mult încât planurile de dezvoltare vizează acum chiar să producă două milioane de barili pe zi5.
Deși toate acestea pot reprezenta o veste excelentă, mai ales pentru Italia care asigură o stabilizare a primei Al patrulea mal poate beneficia doar, ar fi extrem de naiv să confundăm o pauză tactică cu un proces de apropiere pașnică între părți.. Potrivit Departamentului de Stat al SUA6, 97% din veniturile guvernului libian provin din exportul de hidrocarburi. Prin urmare, este ușor de înțeles cum a apărut situația care a apărut în urma izbucnirii crizei Băncii Centrale, cu repercusiuni evidente asupra Corporation National Oil, nu a fost durabil prea mult timp.
Ceva, însă, se schimbă. Echilibrul de putere dintre Tripoli și Tobruk se înclină inexorabil din ce în ce mai mult spre Est.
Recentul acord privind Banca Centrală nu rezolvă problema, ci servește la consolidarea situației din ce în ce mai fragile Guvernul Unității Naționale a prim-ministrului Dbeibah (foto, stânga). Dimpotrivă, Haftarii – în special Saddam, delfinul lui general - după ce și-au asumat controlul asupra vieții politice, economice și chiar sociale din Estul Libiei, își extind influența în restul țării.
Este bine cunoscut modul în care actorii din Cirenaica, prin activități ilicite precum contrabanda de combustibil către țările vecine (Cad, Sudan și Republica Centrafricană mai ales), arme7, falsificarea dinari libieni și speculațiile cu privire la diferențele dintre cursurile oficiale de schimb cu dolarul și piața neagră, au reușit să acumuleze lichidități semnificative8. Această poziție de forță se traduce printr-o mai mare rezistență în fața unor eșecuri economice din ce în ce mai frecvente. Pe termen lung, disparitatea economică dintre rivali într-un context precum Libia poate fi un factor decisiv și poate schimba definitiv echilibrul spre Est.
Pe 16 noiembrie s-au desfășurat alegeri municipale pentru a alege 426 de membri în 58 de municipalități răspândite în toată țara. Alegeri care, pe de o parte, au primit laude din partea Stephanie Koury, șeful Misiunii Națiunilor Unite pentru Libia, ca „Participarea largă a poporului semnalează potențialul unei tranziții pașnice a puterii”9, pe de altă parte, au fost raportate episoade grave de nereguli, precum violențe în unele secții de votare și discrepanțe în numărarea buletinelor de vot.10. Întârzierea publicării rezultatelor a stârnit apoi controverse din partea lui Saif al-Islam11 Gaddafi, care, pretinzând propria victorie „covârșitoare”.12 i-a acuzat pe exponenții Comisia Electorală Națională (Hnec) pentru a modifica rezultatele. Includerea celui de-al doilea copil al Colonel în disputa dintre Vest şi Est reprezintă un alt factor destabilizator. Este dificil de stabilit de cât sprijin se bucură de fapt acesta din urmă. În același timp, posibilitatea ca el să poată canaliza cerințele foștilor Verzi, precum tatăl său, și să se poziționeze ca un jucător fundamental pe tabla de șah libiană este mare.
Abordarea Turciei față de noua criză libiană este emblematică pentru schimbările în curs. Ankara, deși își bazează prezența în Libia în Tripolitania13, a început să stabilească contacte din ce în ce mai formale și cu omologul din Cirenaica. Necesitatea de a garanta o sferă de influență în fața resurselor uriașe utilizate până în prezent recomandă o repoziționare tactică aparatului anatolian. Tripoli nu va fi abandonată, dar dacă diversele miliții, în prezent alături de cei fragili Guvernul Unității Naționale, au fost cumpărate de Haftars, ar putea acest lucru să provoace o reducere a proiecției Ankarei în Africa de Nord? Aceasta este dilema care împinge Turcia să-și diversifice abordarea în Libia.
Diversificare care s-a manifestat pe 22 octombrie la Istanbul la Saha Expo – conferință dedicată industriei de apărare, securitate și tehnologie care reunește în principal companii producătoare și reprezentanți guvernamentali – unde atât Saddam Haftar (foto), fiul lui general iar șeful de stat major al forțelor terestre ale LNA (Armata Națională Libiană) este Imed Trabelsi, ministrul de interne al guvernului de la Tripoli14. La începutul lunii noiembrie, pentru prima dată la Benghazi, o delegație de soldați turci a fost primită la sediul forțelor general Haftar va discuta despre „cooperarea dintre părți”15. Totodată, într-o întâlnire între Begec, ambasadorul Turciei în Libia, și Boujwari, șeful consiliului municipal din Benghazi, primul a comunicat, pe lângă intenția anatoliei de a deschide un consulat în orașul cu vedere la Golful Sidra. , dorința sa de a adânci legăturile reciproce.
Nevoia lui Haftar de a echilibra prezența rusă îl împinge pe Tobruk să se deschidă treptat către Ankara, aceasta din urmă, invers, se dovedește a fi un jucător din ce în ce mai indispensabil în complicatul cadran libian și asigură influența viitoare în dinamica locală.
În toate acestea, ce rol a jucat Italia în raport cu criza recentă? Răspunsul la această întrebare ne permite să vedem paradoxul care condamnă Peninsula cu privire la problema numită Libia. Spre puterea noastră economică excesivă16, Roma este prima piață de destinație pentru exporturile libiene și a treia pentru importuri, nu mai corespunde unui rol politic egal.
Din 2019, anul în care Turcia a venit în salvarea orașului Tripoli, Italia nu mai este punctul de referință pentru Guvernul Unității Naționale.
Libia are valoare strategică pentru noi; controlul său, direct sau indirect, ar permite Romei să dobândească adâncime defensivă, să se garanteze o parte din aprovizionarea cu energie de care are nevoie și să controleze fluxurile migratorii.
Întărirea unei puteri ostile, citește Federația Rusă, în acest cadran, ar amenința ceea ce tocmai a fost descris. Ankara, deși face parte din Alianța Atlantică, își joacă propriul joc. Recenta realiniere a Turciei la cauza libiană ar trebui, cel puțin, să reprezinte a clopot de alarmă.
În starea sa actuală, Peninsula continuă să exercite o pondere importantă pentru cuferele guvernului Dbeibah. În nevoia acestuia din urmă de a-și crește veniturile trebuie privită recenta concesiune acordată Eni pentru a relua activitățile de explorare în bazinul Gadames.17.
Cel de-al 29-lea Forum de afaceri italo-libian a avut loc la Tripoli pe 30 octombrie. În cadrul evenimentului s-au încheiat acorduri în sectoare importante precum energia, infrastructura, sănătatea și agricultura care, prin adâncirea în continuare a schimburilor comerciale și a investițiilor, confirmă importanța Romei în ochii Tripolitaniei.18. Totuși, nu același lucru se poate spune despre Cirenaica, apropierea Peninsulei de Haftari este încă prea timidă. Nu este suficient (mai) să propunem reconstruirea Dernai sau să ajungem la acorduri pentru reducerea fenomenului migrației19; Aceasta nu poate fi (doar) abordarea noastră față de o parte din ce în ce mai influentă a Libiei. Ankara a înțeles acest lucru și își schimbă treptat postura. Calul câștigător (poate) nu este Occidentul.
2 Declarațiile șefului interimar al UNSMIL la ceremonia de semnare a acordului dintre HoR și HCS privind Banca Centrală a Libiei | UNSMIL
3 Câmpurile petroliere libiene se deschid acum că disputa cu banca centrală a fost rezolvată | Reuters
7 Armele din stocurile libiene se îndreaptă spre grupuri teroriste din Nigeria - Africa Defense Forum
9 DSRSG Stephanie Koury: Alegerile pentru consiliile municipale demonstrează potențialul de tranziție pașnică a puterii în Libia | UNSMIL
10 Libia: Un grup armat introduce buletine de vot pre-umplute în urne în timpul alegerilor municipale - Agenzia Nova
11 Saif al-Islam Gaddafi este o persoană foarte influentă. El nu a ocupat niciodată oficial o funcție guvernamentală, totuși, de facto făcea parte din cercul interior al regimului tatălui său și era responsabil pentru stabilirea relațiilor dintre Tripoli și diferitele cancelarii occidentale. în ciuda Colonel iar fiul preferat avea opinii diferite cu privire la Jamahiriya, ambii au împărtășit apărarea necesară a „Republicii maselor”, sub pedeapsa dezintegrarii țării. A fost o diferență între cele două în formă, nu în substanța traiectoriei care trebuia acordată comunității. Multă vreme Saif a fost considerat de diferite guverne occidentale și de un segment al populației libiene drept succesorul natural „reformist” al Rais. Odată cu apariția tensiunilor și ciocnirilor în februarie 201 și intervenția ulterioară a NATO, reputația sa de nouă față s-a diminuat progresiv, ca urmare a atitudinii sale din ce în ce mai extremiste față de rebeli și susținătorii acestora. În noiembrie același an, a fost capturat de milițiile Zintan în Awbari, în timp ce încerca să evadeze în Niger. Deținut prizonier până în 2017 și apoi eliberat, nu a fost predat Curții Penale Internaționale - care a emis un mandat de arestare împotriva lui în 2011 sub acuzația de crime împotriva umanității pentru rolul pe care l-a jucat în reprimarea protestelor și întreabă, în zadar , pentru extrădare – nici, cu atât mai puțin, către guvernul de la Tripoli la acea vreme controlat de islamiști. Decizia miliției Zintan de a-l ține în custodie pe Saif provine din relevanța sa politică și simbolică în contextul libian. Atât pentru că este o potențială monedă de schimb și o garanție a supraviețuirii miliției în sine, în plus, degenerarea progresivă a crizei din Libia le-a sugerat multora dintre cei care au fost inițial rebeli și au luptat pentru a înlătura. Colonel pentru a vedea în Saif singura posibilitate de reconciliere din ţară. Fragmentarea a ceea ce avea înfățișarea unui stat în simplă expresie geografică, proliferarea ISIS, migrația în masă și războiul civil au deziluzionat progresiv diferitele grupuri etnice care alcătuiesc puzzle-ul libian al bunătății actorilor politici care concurează în prezent în favoarea fostii Verzi. Alegerile prezidențiale au fost programate pentru sfârșitul anului 2021, apoi amânate și încă nu au avut loc, la care Saif și-a prezentat candidatura care a fost însă respinsă de Comisia Electorală Națională. Atât în Tripolitania cât și în Cirenaica îl văd pe fiul lui Colonel ca o ameninţare capabilă să răspundă cererilor unei populaţii epuizate de aproape 14 ani de haos. Nici diverșii actori externi prezenți în Libia, protagoniștii de pe scenă, nu îl privesc deocamdată favorabil pe Saif. Aparițiile sale limitate în public derivă tocmai din riscul ca dușmanii săi să profite de ocazie. În același timp, doar faptul că este încă în viață și în Libia îi evidențiază influența în ochii unei părți a populației libiene.
13 Cum își folosește Turcia strategiile militare și economice pentru a influența Libia? - LibyaReview
17 După o oprire din 2014.. Eni și BP își reiau operațiunile în Libia, în timp ce Repsol și OMV se pregătesc să urmeze exemplul - NOC
19 Italia-Libia: Giorgia Meloni la Benghazi pentru a se întâlni cu generalul Haftar | TGLA7
Foto: Kremlin / Biroul Primului Ministru /
