„Legea influenței străine” înflăcărează Georgia

Au trecut mai bine de două luni de când demonstranții s-au întors pentru a popula piețele din Tbilisi pentru a protesta împotriva legea asupra influențelor străine, aprobat la a treia lectură, în ciuda dreptului de veto al președintelui Salomé Zourabichvili. Legislația, la care protestatarii o numesc în mod obișnuit drept „legea rusă„atât din cauza asemănărilor cu o reglementare similară în vigoare în Rusia, cât și a presupusei presiuni venite din partea Kremlinului pentru aprobarea acesteia, impune organizațiilor care primesc mai mult de 20% din finanțare din străinătate să se înregistreze ca”agenți străini".¹

După Rusia, Kârgâzstan și Bosnia-Herțegovina, și Georgia la ordinul unor membri ai partidului de guvernare Visul georgian intră într-o spirală de control care riscă să alunece țara într-una singură strânsoarea autoritară capabil să-și stingă pentru totdeauna ambițiile europene. Mai ales că reacțiile înalților oficiali de la Bruxelles, precum și ale Statelor Unite nu au întârziat să sosească, dând semne tangibile ale unei anularea drumului parcurs până acum de Georgia pentru a obține statutul de țară candidată la aderarea la Uniunea Europeană.²

Deși la prima lectură problema aprobării legii cu privire la influențele străine se poate reduce aparent la una contrastul dintre aspirațiile europene ale Georgiei și influențele rusești în direcția opusă, o astfel de lectură este simplistă datorită pluralității de interese și implicații în domeniu. Pe de o parte, aproximativ 85% din populația pro-europeană a ieșit în stradă pentru a protesta împotriva inevitabilului turnura autoritara in tara condusa de Visul georgian și exprimă dorința comună de democrație, libertate și transparență împotriva unui sistem de stat opac și corupt, al cărui viitor nu ar putea sta nicăieri în afară de blocul occidental. Pe de altă parte, indicați partidul majoritar ca fiind pur pro-rus pare, de asemenea, înșelătoare, deoarece ar însemna eclipsarea unui deceniu de ajustări orientate către comunitate. Pare mai corect să vorbim despre asta interese personale a unei elite politice care gravitează în jurul figurii lui Bidzina Ivanishvili, fost prim-ministru georgian și lider de partid Visul georgian, care încearcă să-și apere interesele și care și-a făcut avere tocmai în virtutea unei legături indisolubile cu Rusia.³

Prin urmare, nu este o coincidență faptul că numele miliarhului oligarh Ivanishvili a fost menționat în celebrul Panama Lucrări din cauza unei serii de fonduri din activități comerciale anterioare desfășurate în Rusia și ascunse în paradisuri fiscale străine.⁴ Așa cum nu întâmplător, în mijlocul protestelor împotriva legii influențelor străine, a fost aprobat un nou proiect de lege sub denumirea de „lege offshore”, care prevede facilitarea intrării fondurilor din străinătate în Georgia prin oferirea unei game largi de avantaje fiscale companiilor și persoanelor fizice care decid să-și mute activele din paradisurile fiscale în Georgia. Acest lucru a stârnit o reacție pe scară largă în țară din cauza temerilor că acest lucru ar putea transformă Georgia într-un butuc de bani negri, permițându-i fondatorului miliardar Visul georgian Ivanishvili și unii membri ai cercului său pentru a se sustrage potențialelor sancțiuni occidentale.⁵

Sancțiuni pe care Uniunea Europeană nu exclude să le adopte și care se discută și în Statele Unite, care în camera Reprezentanților au aprobat „Actul Megobari” (din termenul georgian care înseamnă „prietenie”) și a promis restricții în ceea ce privește acordarea vizelor și interdicții de călătorie faţă de oficialii georgieni ai Visul georgian considerat responsabil pentru slăbirea cadrului democratic georgian și considerat ostil atât față de societatea civilă, cât și față de partenerii săi euro-atlantici.⁶ Dacă sancțiuni occidentale au fost primite de georgieni într-un mod foarte pozitiv și interpretate ca un semn tangibil de apropiere de lupta lor democratică, există temeri la fel de bine întemeiate că aprobarea legii asupra influențelor străine ar putea marca un punct de rupere fără întoarcere pentru relațiile georgiano-americane: legea ar lovi de fapt acea pânză groasă de Organizații non-guvernamentale, organisme și asociații a căror disponibilitate de fonduri depinde exclusiv de Washington, care de la independența din anii 1990 până în prezent a jucat un rol fundamental în finanțare și sprijin pentru instituțiile democratice fragile ale Georgiei.⁷

Un rol deosebit în tulburările georgiane îl joacă, fără îndoială, Rusia, subliniată de protestatari drept principala forță destabilizatoare din Georgia, precum şi arhitectul adoptării legii prin instrumente de presiune asupra partidului de guvernământ. La nivel de stat, legea influențelor străine este înțeleasă de majoritatea analiștilor locali, precum și de partidele de opoziție ca încă un episod de Războiul hibrid rusesc menite sa mentina tara sub sfera ei de influenta. Până în punctul în care pe străzile din Tbilisi sunt zvonuri că exponenții Visul georgian poate că au primit presiune pentru adoptarea legii în fața unor beneficii care nu sunt doar personale, ci au și implicații geopolitice naționale și regionale mai considerabile. În acest sens, cele mai luate în considerare ipotezele privesc o parte orice garanții de neagresiune sau de implicare directă prin deschiderea unui al doilea front în contextul războiului din Ucraina. Pe de altă parte, planează și ipoteza unuia confederația dintre Georgia, Abhazia și Osetia de Sud, o propunere care ar întâlni, fără îndoială, o opoziție puternică din partea cetățenilor georgieni, dar care ar putea constitui un compromis timid pentru o aparență de recâștigare a suveranității pentru Georgia.⁸

La rândul său, Kremlinul - care din cauza problemelor legate de teritoriile ocupate ale Georgiei nu are relații diplomatice cu Tbilisi decât prin medierea Elveției - a analizat protestele. acuzând Occidentul că încearcă să destabilizeze țara sprijinind într-un fel protestatarii „revoluție colorată” împotriva guvernului.⁹ Fără îndoială, Moscova ar beneficia în mod semnificativ dacă Georgia ar abandona (forțat sau prin instrumente de „război hibrid”) sfera de influență occidentală în favoarea orbitei exclusive rusești: Caucazul de Sud face parte de fapt din retorica „russky mir” cât şi din punct de vedere geograficaproape de străinătate a Rusiei, căreia i se adresează politica rusă în spațiul post-sovietic pentru a-și menține (eventual) stăpânire exclusivă. În același timp, a avea control politic asupra Georgiei ar însemna potențial posibilitatea de a continua în Caucazul de Sud și, de asemenea, de a influența Aspirațiile pro-europene ale Armeniei, care sub Pashinyan la sfârșitul războiului de treizeci de ani cu Azerbaidjanul asupra regiunii Karabakh și-a exprimat dorința de a abandona orbita rusă pentru a se apropia de Occident.¹⁰

În sfârșit, nu trebuie subestimat locația geografică a Georgiei, ceea ce a făcut ca țara să fie relevantă din punct de vedere strategic în ceea ce privește infrastructura de tranzit Coridorul Mijlociu, proiectul multimodal care leagă China și Asia Centrală de Europa prin Azerbaidjan, Georgia și Turcia.¹¹ De fapt, este chiar prin Coridorul Mijlociu că Occidentul se aprovizionează cu gaze, petrol și mărfuri ocolind Rusia sancționată din cauza invaziei Ucrainei, permițând astfel Caucazului de Sud să joace un rol de neegalat în ceea ce privește conexiunile Est-Vest și tranzitul către Europa. În eventualitatea consolidării influenței Moscovei asupra Georgiei, acestea s-ar putea, prin urmare, să se deschidă noi scenarii privind viitorul acestui proiect de infrastructură, care se pregătește pentru o extindere semnificativă în vederea tranzitului de energie regenerabilă din Kazahstan și Azerbaidjan.

În termeni pur politici, singurul instrument care le-a rămas georgienilor pentru a evita consecințele scenariilor descrise până acum rămâne alegerile din 26 octombrie. În acest sens, opoziția nu va putea câștiga decât în ​​încercarea de a demonta arhitectura autoritara pusă la cale de Visul georgian, ajungând din urmă drumul lui Tbilisi către Bruxelles. Cu toate acestea, provocarea victoriei nu este atât de liniară pe cât ar părea: în momentul de față, posibilitatea ca partidele de opoziție din Georgia să se prezinte unite la următoarele alegeri pare încă destul de îndepărtată, iar temerile de posibile fraude și fraude electorale vor fi orice, în afară de inexistente.¹²

În esență, opoziția față de Visul georgian este extrem de fragil, aproape ca și cum ar reflecta stăpânirea slabă a democrației georgiane.