Alegerile, ca și animalele de la Ferma lui Orwell, nu sunt toate la fel, dovadă în acest sens este implementarea prudentă și tăcută a campaniei și rezultatele electorale iordaniene. În Regatul Hașemit, în ciuda faptului că este amplasat într-o poziție geopolitică extrem de importantă, sporită de caracteristica de stat rentier și prin reverberațiile persistente ale consecințelor războiului din Gaza, atenția presei nu a găsit nicio modalitate de a zăbovi.
În acest moment, Ammanul se află sub dublu foc, și anume acela al necesității de a menține relații profitabile și constante cu Washington, zeitatea tutelară a Israelului, și aceea de a promova o acțiune diplomatică care să convingă Tel Aviv să efectueze o de-escaladare capabilă să permită controlul asupra tulburările de pe străzi care împing pentru acțiuni politice perturbatoare capabile să determine o izolare suplimentară a statului evreiesc și o deconectare mai mare între baza socială și casa guvernantă. Este esențial ca regele Abdallah să restrângă spațiul pentru disidența populară, în ciuda conștientizării riscului de a alimenta favoarea larg răspândită pentru Frații Musulmani; totuși, inteligența politică și capacitatea de a se conforma ca apa în bazinul monarhic au făcut ca, în ciuda diferențelor, Frăția și-a integrat întotdeauna opiniile cu cele ale regimului ori de câte ori s-a aflat în dificultate.1.
În 1992, obligația tranziției mișcărilor în partide politice a dus la înființarea Frontului de Acțiune Islamică, ducând la Primăvara Arabă, care a devenit o oportunitate de neînlocuit de a încerca să ducă mai departe cererile reformiste, inclusiv limitarea imposibilă a puterii regale. Lipsa amenințărilor comune înseamnă că Monarhia și Frăția încetează să mai aibă nevoie una de cealaltă, ca să nu mai vorbim de fragmentarea mișcării în rândul șoimilor (al-Suqur), conservatori și lebede (al-Hama'im), moderată2.
Succesele de după Primăvara Frăției din Egipt și Tunisia îl convinge pe Amman de necesitatea de a înăspri limitarea unei organizații care este totuși din ce în ce mai fragmentată de diviziuni interne care duc la ZamZam, o platformă reformistă creată în 2012, și la unul Frăția Musulmană Alternativă din 2015, moștenitoare a organizației inițiale și mai favorabilă regimului stabilit. Acceptarea monarhică imediată a noutății duce la dezavuarea Frăției Ikhwān original până la dizolvare în 2020.
Pe fundal o situație economică dificilă, unde redresarea este amenințată de tensiuni politice; În timp ce Banca Centrală a Iordaniei reduce ratele dobânzilor, FMI deschide linii de credit vitale3 și inaugurează un program de reforme care vizează consolidarea economică a unei țări afectate de șomaj endemic4. Problema are însă o dimensiune ambivalentă, reverberând din exterior asupra politicii interne, având în vedere populația palestiniană puternică inițial a populației iordaniene.
Începând cu primul deceniu al noului secol, Relațiile iordano-israeliene se deteriorează progresiv ca urmare a politicilor adoptate de prim-ministrul Netanyahu, atât de mult încât regele Abdallah a declarat în 2019 că au atins cote periculoase minime istorice, o considerație mai întâi atenuată de ascensiunea la putere a duo-ului Bennet-Lapid, apoi exacerbată din nou de revenirea la putere a dreptei.. Atât de criticitate este situația încât rezoluția privind încetarea focului propusă de Iordania la sfârșitul lunii octombrie 2023 a fost urmată în noiembrie mai întâi de retragerea ambasadorului său din Israel, apoi de acord. apa pentru energie electrica.
Situația care a apărut este delicată atât în Cisiordania, unde condițiile generale duc la consecințe deosebit de grave care ar afecta inevitabil Ammanul, cât și în ceea ce privește problema finanțării UNRWA, agenție ONU care, asigurând refugiaților palestinieni, operează în contextul iordanian, susținând nu mai puțin de două milioane de subiecți.
În acest context fără precedent, lipsit de deschideri politice reale, pe 10 septembrie iordanienii s-au dus la vot pentru a alege noul Parlament, cu reformiștii pregătiți pentru schimbarea politică, și Frontul de Acțiune Islamică, care are de multă vreme o relație organizatorică și ideologică cu Hamas, dedicat amplificării sentimentului anti-israelian; rețineți că 41 din cele 130 de locuri din camera inferioară au fost rezervate partidelor politice pentru a ușura influența tribală5, net de politica externă, prerogativa constituțională a Regelui Unele formațiuni, precum Eradah, par însă să poată continua să ofere un sprijin adecvat având în vedere prezența lor pe teritoriu și datorită liderilor care mențin o legătură cu instituția care indică. o orientare care se înclină pentru o dinamică controlată și fără smucituri6.
În timp ce rachetele Houthi afectează și comerțul iordanian, care la Aqaba a suferit o scădere cu 4,1% a exporturilor în primele 5 luni ale anului, împreună cu starea de incertitudine cauzată de conflictul iraniano-israelian, lipsa lichidității și vânzarea activelor comerciale. Deși economia este în centrul atenției, candidații independenți și părțile interesate nu sunt în măsură să prezinte propuneri eficiente.
Odată cu războiul în desfășurare, partidul islamist a călcat încă de la început valul cauzei palestiniene, încrezător că va putea controla furia unui popor care nu a fost niciodată atât de advers față de normalizarea relațiilor cu Israelul și în contradicție cu propria lor. statul, văzut ca negător al voinței colective; aici, așadar, cu accent pe războiul din Gaza și revoltele din Cisiordania, reprezentarea concretă a amenințărilor la adresa stabilității și prestigiului național, puse în pericol de eventualele exoduri din zona de vest a Iordanului, și de temuta diminutio privind custodia lui Al Aqsa. Războiul a permis, de fapt, partidului islamic să se hibridizeze, adică atât să-i catalizeze pe iordanienii de origine palestiniană, cât și să se constituie ca un scut naționalist, minimizând baza ideologică care dorește o distanță dezintegratoare față de Israel, și deci față de SUA. Cea mai inteligentă mișcare islamistă din punct de vedere strategic a fost aceea de a fi incluși în liste membri ai triburilor proeminente pentru a extinde baza electorală, în condițiile în care Casa Hașemită este întotdeauna vigilentă împotriva fricii unui risc prea mare de a pierde controlul.
Dacă este adevărat că sunnitul Amman s-a opus influențelor iraniene din 2004, este la fel de adevărat că să menține o poziție, deși formală, de avertizare constantă a politicii din Tel Aviv de către o monarhie care este constituțională și de înaltă descendență, dar în care facultățile executive și legislative ale monarhului rămân extrem de largi. Niciodată puterea nu a mai rămas într-un echilibru atât de precar ca în Iordania, unde poziția luată de fostul prinț Hamza, dispărut de la știri, nu a putut fi decât aspru cenzurată de rege cu toate consecințele cazului; o situație de instabilitate rară agravată de politicile țărilor vecine, de apropierea grupărilor pro-iraniene și de relația cu Hamas, în condițiile în care în 1999, odată urcat pe tron, a întreprins demersuri pentru a expulza din teritoriu birourile sale politice. .
Politica iordaniană nu poate fi așadar decât realistă, cu apropierea de SUA, umbrelă economică și militară, și de Riad, cu căsătoria dintre Prințul Moștenitor Hussein și Rajwa Alseif, aparținând uneia dintre cele mai bogate și mai influente familii saudite. Merită să ne amintim cum abordarea saudită față de Israel, acum în mod evident încetinită de război, a constituit o secvență discretă, dar eficientă, a Acordurilor Avraam; din acest motiv, succesul, deși parțial, obținut de opoziția islamică nu trebuie subestimat7, capabilă să obțină 31 de mandate din 138, într-un tur electoral care a avut ca rezultat alegerea a 27 de femei și scăderea vârstei minime a candidaților de la 30 la 25 de ani, în ciuda unei prezențe de 32%.
Hai să facem niște sume. Că Regatul, în mod realist, trebuie să se conformeze realității internaționale este evident, deoarece este evident că singura stabilitate semnificativă vine din contextul occidental, capabil să consolideze statutul de rentier; este la fel de clar, totuși, că baza socială iordaniană este afectată de prezența unui nucleu palestinian puternic, care nu uită de Septembrie negru. Nu este o coincidență că aproximativ 70% dintre iordanieni au aprobat atacul din 7 octombrie, așa cum uciderea a 3 israelieni pe podul Allenby a justificat distribuirea rituală de dulciuri pe străzile iordaniene. Este clar că purtarea coroanei hașemite nu garantează roluri comodi dat fiind că, pe de altă parte, actuala politică israeliană nu ușurează nicio sarcină.
Nu există nicio îndoială că, în ciuda faptului că, în ciuda faptului că a oferit Israelului, printre altele, acoperire aeriană în urma atacului iranian, eliminarea lui Haniyeh a contribuit la complexarea pozițiilor, determinând Ammanul să-și trimită ministrul de externe la Teheran, pentru a flegmatiza o escaladare care ar lăsați Iordania în centrul tuturor incendiilor posibile.
Deși îndepărtat din punct de vedere politic, succesul electoral islamic nu poate fi valorificat de Iran decât prin prisma faptului că, deși nu reușește să influențeze politica națională, având în vedere controlul regal direct al Camerei Superioare, poate totuși scopul de a influența opinia publică și scena politică generală, așa cum spera chiar și șeful Frăției, Murad Adailah.
Până în prezent, efortul politic al regelui Abdallah este semnificativ, unde a reușit să canalizeze și să exploateze furia populară fără a submina sprijinul pentru SUA și continuând să avertizeze comunitatea despre pericolul șiit.
Sarcina devine acum, dacă este posibil, mai dificilă, odată cu crearea unei majorități parlamentare problematice, care nu poate însă ignora influența tribală. Dacă previziunile intenționează să ofere o imagine liniștitoare, statică și puțin schimbătoare, variabilele constituite de axa de rezistență iraniană refractară la suveranitatea celorlalți, evoluția conflictului din Gaza și, mai ales, evoluțiile libaneze.
Ceea ce se pare că vedem acum este o situație extinsă care vede granițele amenințate din mai multe puncte, instabilitate politico-militară marcată, un context economic care, în ciuda deteriorării sale, este incapabil să convingă niciun subiect politic la o revizuire mai înțeleaptă și mai realistă.
1 În 1957, Frăția a susținut monarhia în timpul unei presupuse lovituri de stat a naționaliștilor arabi, acceptând decizia de a ucide și expulza mii de luptători palestinieni în timpul Septembrie Neagră a anului 1970.
2 Șoimii sunt sceptici cu privire la participarea politică și sunt mai radicali în ceea ce privește controversa palestiniană; lebedele înclină spre un compromis, considerând problema palestiniană importantă, dar subordonată interesului național. Centriștii s-au alăturat celor două grupuri în 1998, iar Hamașiștii în 2000.
3 ianuarie 2024 1,2 miliarde USD
4 Războiul din Gaza și tensiunile din zonă au afectat și sectorul turismului care constituie aproximativ 14% din PIB. Rata șomajului în Iordania este de 21,4%, iar șomajul în rândul tinerilor este de 40,8%. Un studiu al Consiliului Economic și Social indică faptul că doar șapte dintre cele treizeci și unu de părți au prezentat planuri sau programe economice specifice.
5 Locurile rezervate femeilor au crescut de la 15 la 18, cele rezervate creștinilor de la nouă la șapte și cele rezervate minorităților cecene și cercasiene de la trei la două. Camera superioară rămâne desemnată regal. Deși noile legi par să favorizeze alegerea partidelor politice în detrimentul afilierii tribale, realitatea indică contrariul. Un sondaj realizat de Universitatea din Iordania a constatat că 65% dintre iordanieni au mai multă încredere în tribul lor decât în partidele politice.
6 Părțile trebuie să ia în considerare lipsa de încredere a bazei, în care doar 15% au declarat că au încredere (vezi Centrul de Studii Strategice - Universitatea din Iordania). În plus, noul sistem nu abordează problema abstenționismului, în special în zonele urbane. În 2020, în Amman a existat doar o prezență la vot de 12%.
7 Jabhat al 'Amal al Islami, Iaf Partidul Al-Mithaq Al-Watani, cu orientare națională, a câștigat 21 de locuri; grupul de stânga Taqaddum 8 locuri.
Cadru: Națiunile Unite
