Câteva ore îl despart pe Donald de al doilea înscăunarea. Termenul este extrem de învechit, dar se potrivește absolut cu imaginea a ceea ce mulți, pe drept sau greșit, au identificat ca fiind omul anului, care, în mare măsură, a fost la un pas de a extinde lista politicienilor destinați prematur să decedeze.
Nu va avea o viață ușoară (politică), având în vedere că două treimi dintre compatrioții săi cred că SUA se află pe un drum accidentat și că economia se află cel puțin în condiții. nu e bun. Încrederea în puterea executivă a scăzut de la 40% în 2000 la 20% astăzi; la urma urmei, care politician poate spune că este lipsit de defecte și, mai mult sau mai puțin mari, de defecte?
Slăbirea iubirii patriotice este cuplată cu o puternică polarizare a Congresului; destul de mulți savanți americani fac paralele între Tărâmul Destinului Manifest și Germania de la Weimar, probabil neștiind ce a fost cu adevărat Europa post-1918.
Este paradoxul obișnuit: SUA este o țară divizată, percepută ca fiind în declin, dar rămâne cea mai puternică și mai bogată structură de stat hegemonică, având în vedere că forța de muncă continuă să crească și că sistemul descentralizat permite sectorului privat un dinamism constant. Acest lucru creează însă o histerezis între centrele urbane bogate și comunitățile din hinterland aflate în dificultate constantă, ceea ce alimentează disparitățile economice și polarizarea politică, cu tot respectul pentru coeziunea națională. Detașarea interesată a lui Monroe și înclinația spre angajament global au condus Washingtonul într-o spirală în care, în ciuda lipsei de resurse, conflictele au izbucnit.
Revenirea lui Trump, mai ales în comparație cu Carter, mai chibzuit, chibzuit și nefericit, care s-a stins din viață în ultimele săptămâni, este senzațională, având în vedere modalitățile în care a părăsit biroul prezidențial, lovit de ostracism după asaltul asupra Capitoliului; este aproape de neconceput măcar să ne imaginăm succesiunea decretelor prezidențiale care vor fi derogate în săptămânile următoare. La urma urmei, acesta va fi un an intens și încărcat politic scurt, având în vedere inaugurarea Trumpiană și alegerile germane din februarie, evenimente menite să influențeze evoluțiile internaționale.
Este inevitabil să credem că revenirea lui Trump este animată de o puternică dorință de răzbunare: doar contemplarea portretelor oficiale ale președintelui ne face să ne imaginăm, în timp ce Europa, care trebuie și repetă TREBUIE să planifice o capacitate defensivă mai mare și autonomă, este din ce în ce mai puțin închegată și hotărât mai fragilă. Cea care se presupune că va fi cel mai unită va fi administrația americană, fie și doar pentru că ar fi trebuit să-și învețe lecția. Convingerea că Washingtonul trebuie să intervină în integrarea economică la nivel global pentru a proteja suveranitatea și bogăția ridică temeri de începerea războaielor comerciale, însoțite de retrageri internaționale, ca poate în Ucraina; din reflecțiile politice și de conducere asupra NATO, din care, însă, steagul stelelor și dungilor nu vor dispărea; printr-o renaștere a Acordurilor Avraam și sprijin pentru Tel Aviv. Ceilalți jucători geopolitici din zonă, precum Riad, sunt în așteptare.
La nivel intern, există anumite măsuri care vizează limitarea și controlul inițiativelor de imigrație și de mediu. Este important să asistăm la inițiativele de politică economică și monetară, cu un posibil nou cadru pentru Rezerva Federală în care noul președinte intenționează să aibă mai multe posibilități de intervenție.
Atenție la provocări de la POTUS, vezi Panama și Groenlanda, nu pentru a fi evaluate la propriu, dar pentru ce, ca mesaje, către China și Rusia, sunt valabile în esență ca și cele adresate Canadei, destinatară a avizelor economice și vamale. Trump, să nu uităm, se laudă cu însemnele luiAmerica întâi, adică urmărirea securității și intereselor americane menite să recâștige roluri de conducere în echilibrul geopolitic.
Pe plan intern, pentru următorii 4 ani, ai lor sarcina de a analiza votul național, de ce și cum a cucerit Trump baza clasei muncitoare, legată în mod tradițional de grupuri progresiste, poate acum mai îndepărtate de miezul familiei și al muncii. Ce eu lor ei nu au înțeles bine este că alegătorii clasei muncitoare au opinii nuanțate, aproape de centru-dreapta, plasate în centrul problemelor majore ale avortului, asigurărilor de sănătate și imigrației.
Relația dintre MAGA The Donald și este interesantă mare timonier Xi, între parvenit a politicii şi a fiul dragonului, pe forța unei consolidări fără precedent a puterii, cu Taiwanul în umbră. Comparația va implica două aspecte: pe de o parte, să încerce să pună Beijingul într-o poziție de așteptare, modificându-și capacitatea de a echilibra atragându-l în incertitudine, dar fără a o exacerba, pe de altă parte să ia în considerare riscul mereu prezent al unei strategii pro-decuplare, în ciuda faptului că absenţa unei reale recesiuni economice.
Noua Administrație americană, mai eficient, va trebui să concretizeze ideile oferite de Biden, de exemplu cu QUAD-ul, și în orice caz să aducă inițiativele multilaterale la o mai mare consistență și proactivitate antichineză: dacă se dorește, aceasta ar putea însemna continuitate în discontinuitate. Trump rămâne o figură politică imprevizibilă, dacă se poate folosi termenul, competitiv la incorectitudine, competitiv la exasperare. Într-o formă cu totul diferită de cea adoptată în ultimele decenii de main stream, poate, excepționalismul american s-a redescoperit ca protagonist, dezvăluindu-se într-o formă diferită și mai autentic yankee, mai puțin ideologică și mai concretă.
Vom vedea. Jocul este încă de jucat.
Foto: pagina oficială de Facebook pentru Donald J. Trump
