La ședința de astăzi a Consiliului de Miniștri ar putea fi soluționată problema numirii liderului superior al apărării militare.
Dacă cu ani în urmă erau puțini candidați care concurau pentru nominalizare, de data aceasta - cu cea mai înaltă funcție revenind unui ofițer al Armatei (cu excepția surprizelor și a nemulțumirii în consecință într-un moment în care trebuie evitati categoric...) - sunt cel puțin patru: secretarul general plecat, gen. Portolano, comandantul COVI, generalul Figliuolo, șeful de stat major al armatei, gen. Masiello și consilierul militar al Președinției Consiliului de Miniștri, gen. Federici.
Se pare că ceremonia de inaugurare a noului șef al Statului Major al Apărării a fost stabilită pentru începutul lunii octombrie. Întrucât expirarea numirii generalului Portolano coincide cu perioada, în timp ce cea a actualului șef al SMD este în noiembrie, ar fi avut loc un acord pentru a corecta termenele legale și a permite numirea acestuia.
Într-o țară în care uralele, simpatiile, călătoriile, trădările sau interesele personale au prevalat uneori asupra a ceea ce pe bună zi se va numi „interes național” (nu am fost și nu suntem încă o națiune), niciodată ca astăzi alegerea va determina conducerea unei bagnarola bătute în mijlocul unei furtuni iminente. În curând, ne place sau nu, ne vom lovi și va trebui să înfruntăm ce e mai rău cu puținul disponibil.
Italienii, în uniformă sau nu, sunt oameni extraordinari care, dacă sunt motivați și corect informați, pot atinge orice scop. Totuși, sunt și dezamăgiți, dezamăgiți de propaganda ridicolă, retorica zdrobită și cenzura „democratică”.
Noul șef al SMD va trebui să recâștige încrederea bărbaților și femeilor săi împreună cu cea a concetățenilor săi.
Tunetul se apropie în timp ce distragerile de masă tragicomice cresc. E puțin de invidiat…
